ARHIVA
Seria nouă a revistei de lingvistică şi filologie „Dacoromania” (cu sigla DR) apare, începând din anul 1994, sub egida Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, fiind publicată la Editura Academiei Române din Bucureşti.
Prima serie a revistei „Dacoromania” a apărut la Cluj între 1920 şi 1948, ca buletin al Muzeului Limbii Române, prestigios centru ştiinţific al Universităţii clujene în perioada interbelică, institut înfiinţat şi condus de reputatul lingvist şi istoric literar Sextil Puşcariu. Revista a devenit o carte de vizită a şcolii filologice clujene, câştigându-şi renumele de „cel mai bun periodic de specialitate al epocii” (Iorgu Iordan). La această tradiţie se adaugă apoi şi cea reprezentată de revista „Dacoromania”. Jahrbuch für östliche Latinität, apărută la Freiburg i. Br., în Germania, în perioada 1973-1991, la iniţiativa şi sub conducerea lui Paul Miron şi Elsa Lüder. Şi, în fine, noua serie continuă revista „Cercetări de lingvistică”, publicată sub auspiciile Institutului clujean între anii 1956 şi 1993, care se revendică, prin profil şi, în cele mai multe numere, prin ţinuta ştiinţifică, de la vechea „Dacoromania”.
Această revistă ştiinţifică este reprezentativă în primul rând pentru activitatea lingviştilor din centrul universitar şi academic al Clujului, dar cu o largă cuprindere şi a celorlalte spaţii academice şi universitare româneşti, precum şi ale lingvisticii europene. Profilul revistei este unul generos, deschis aproape tuturor domeniilor şi orientărilor lingvistice ale secolului nostru. El este, totuşi, individualizat mai ales de cercetările tradiţionale ale lingvisticii clujene: istoria limbii române, gramatica, dialectologia, lexicologia şi lexicografia, fonetica şi fonologia, onomastica, filologia, limbile romanice, teoria limbii, completate, în ultimii ani, de lingvistica textului, de lingvistica computaţională şi de lingvistica integrală de sorginte coşeriană, aceasta din urmă dezvoltată spectaculos la Facultatea de Litere a Universităţii clujene, în special în ultimul deceniu. În aproape fiecare număr se publică recenzii şi prezentări de cărţi şi se consemnează principalele manifestări interne şi internaţionale din domeniul lingvisticii. În nr. 2 din fiecare an sunt incluse un Indice de autori şi un Indice de cuvinte.
Articolele publicate sunt scrise, cele mai multe, în limba română, dar o pondere mare o ocupă, mai ales în ultima perioadă, cele în limbi de largă circulaţie europeană, precum engleza sau franceza. Rezumatele în limbi străine, precum şi cuvintele-cheie, alături de pagina web a revistei, permit un acces cât mai larg la informarea ştiinţifică.
Consiliul director al revistei este format din personalităţi ilustre ale ştiinţelor limbii din România şi din ţări ca Italia, Germania, Anglia şi Belgia, iar Colegiul de redacţie cuprinde specialişti cunoscuţi de la Institutul „Sextil Puşcariu” şi de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Prima serie a revistei „Dacoromania” a apărut la Cluj între 1920 şi 1948, ca buletin al Muzeului Limbii Române, prestigios centru ştiinţific al Universităţii clujene în perioada interbelică, institut înfiinţat şi condus de reputatul lingvist şi istoric literar Sextil Puşcariu. Revista a devenit o carte de vizită a şcolii filologice clujene, câştigându-şi renumele de „cel mai bun periodic de specialitate al epocii” (Iorgu Iordan). La această tradiţie se adaugă apoi şi cea reprezentată de revista „Dacoromania”. Jahrbuch für östliche Latinität, apărută la Freiburg i. Br., în Germania, în perioada 1973-1991, la iniţiativa şi sub conducerea lui Paul Miron şi Elsa Lüder. Şi, în fine, noua serie continuă revista „Cercetări de lingvistică”, publicată sub auspiciile Institutului clujean între anii 1956 şi 1993, care se revendică, prin profil şi, în cele mai multe numere, prin ţinuta ştiinţifică, de la vechea „Dacoromania”.
Această revistă ştiinţifică este reprezentativă în primul rând pentru activitatea lingviştilor din centrul universitar şi academic al Clujului, dar cu o largă cuprindere şi a celorlalte spaţii academice şi universitare româneşti, precum şi ale lingvisticii europene. Profilul revistei este unul generos, deschis aproape tuturor domeniilor şi orientărilor lingvistice ale secolului nostru. El este, totuşi, individualizat mai ales de cercetările tradiţionale ale lingvisticii clujene: istoria limbii române, gramatica, dialectologia, lexicologia şi lexicografia, fonetica şi fonologia, onomastica, filologia, limbile romanice, teoria limbii, completate, în ultimii ani, de lingvistica textului, de lingvistica computaţională şi de lingvistica integrală de sorginte coşeriană, aceasta din urmă dezvoltată spectaculos la Facultatea de Litere a Universităţii clujene, în special în ultimul deceniu. În aproape fiecare număr se publică recenzii şi prezentări de cărţi şi se consemnează principalele manifestări interne şi internaţionale din domeniul lingvisticii. În nr. 2 din fiecare an sunt incluse un Indice de autori şi un Indice de cuvinte.
Articolele publicate sunt scrise, cele mai multe, în limba română, dar o pondere mare o ocupă, mai ales în ultima perioadă, cele în limbi de largă circulaţie europeană, precum engleza sau franceza. Rezumatele în limbi străine, precum şi cuvintele-cheie, alături de pagina web a revistei, permit un acces cât mai larg la informarea ştiinţifică.
Consiliul director al revistei este format din personalităţi ilustre ale ştiinţelor limbii din România şi din ţări ca Italia, Germania, Anglia şi Belgia, iar Colegiul de redacţie cuprinde specialişti cunoscuţi de la Institutul „Sextil Puşcariu” şi de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.